Vă invităm să contribuiți la numărul 50/4 (2023) al revistei Studia Romanica Posnaniensia care va fi coordonat de Tomasz Klimkowski și va fi dedicat diverselor aspecte legate de continuitate și inovație în limba și literatura română. Prin urmare, articolele vor fi încadrate în două secțiuni, cea de lingvistică și cea de literatură.

În cazul unor fenomene lingvistice, continuitatea stării anterioare pare fi un principiu logic care asigură comunicarea dintre generații și recunoașterea patrimoniului lingvistic și literar chiar de cu mai multe secole în urmă. Dar, în cadrul acestei stabilități, intervin modificări ale unor elemente ale limbii care, în mod imperceptibil, schimbă aspectul limbii înseși, lucru care se poate observa abia după mai mult timp. Bineînțeles, chiar în istoria limbii române au avut loc metamorfoze radicale și spectaculoase, cum ar fi cazul reînnoirii lexicale și terminologice din perioada reromanizării. Totuși, această evoluție latentă constituie esența evoluției limbilor lumii.

Până la urmă, nici opoziția devenită tradițională în lingvistică, cea dintre sincronie și diacronie, chiar dacă are justificarea ei, nu trebuie aplicată cu strictețe, fiind posibilă o abordare care poate definită ca o pancronie – o diacronie în sincronie sau dinamica unei stări statice, dacă în fiecare etapă a evoluției unei limbi coexistă forme vechi și noi, cele continuate și cele inovatoare.

Astfel, fenomenele de limbă pot fi interpretate ori ca o continuare, adică o dezvoltare, o extindere sau o regularizare a formelor sau structurilor existente deja, cele din urmă reprezentând un punct de plecare pentru o evoluție ulterioară, ori ca o inovație, uneori cu un impuls din afară, în opoziție cu tendințele anterioare. Bineînțeles, s-ar putea ca unele fenomene să constituie chiar un fel de compromis în acest sens, având o dublă fațetă.

În mod similar, în ceea ce privește fenomenele literare, o operă, creația unui autor sau un anumit curent pot fi analizate din punctul de vedere al relației cu literatura anterioară. Proporțiile diferă, ajungându-se, uneori, și în acest caz, la cele două puncte extreme: continuitate și inovație.

Continuarea unui fenomen literar poate consta într-o imitare a unor teme, abordări, stilistici, poate chiar servilă și mai puțin reușită ca modelul (deci, mai degrabă epigonică), sau – din contră – într-o perfecționare a acestora și ridicarea lor la un nivel artistic mai înalt, o dezvoltare propriu-zisă a unor tendințe existente înainte. În completarea dihotomiei ar veni atunci inovația, care, în cazuri extreme, s-ar prezenta ca o negare și respingere a fenomenelor literare anterioare, o creație care se plasează, într-un mod mai mult sau mai puțin conștient, într-o totală opoziție față de „cei vechi” și „scrisul” lor. În acest mod, spre deosebire de limba în sine, literatura scrisă în această limbă își permite metamorfoze bruște.

Prin urmare, simplificând puțin lucrurile, toată istoria literaturii poate fi considerată o eternă revoltă față de generațiile anterioare, urmată de episoade de redescoperire și valorificare în creații noi ale unor nume și motive vechi, sau, schimbând perspectiva, o continuare și o dezvoltare a unor fenomene, întreruptă de încercări de reînnoire a literaturii și propuneri noi, până la epuizarea acestora, și revenirea, măcar parțială, la ceea ce a fost respins din start. Bineînțeles, continuitatea și inovația nu trebuie să ia dimensiuni radicale, unele texte sau unele biografii literare consemnând o luptă internă între tendințe opuse, vechi și noi, sau constituind o sinteză a acestora, în ciuda unor divergențe aparent de neîmpăcat.

În același timp, observațiile de mai sus sunt valabile pentru modul de descriere și interpretare a unor fenomene lingvistice și literare, care pot fi privite dintr-o perspectivă mai clasică ori una inovatoare, sau analizate conform unei metodologii care combină elemente de ambele feluri.

Volumul își propune să fie o selecție de studii consacrate unor asemenea cazuri în limba și literatura română. Articolele vor fi redactate în limba română și vor avea o dimensiune maximă de 35.000 de caractere (cu spațierile incluse). În primă etapă, se va trimite doar o propunere de titlu însoțită de rezumatul articolului (1600-1800 de caractere). Normele de redactare vor fi comunicate autorilor după ce propunerile vor fi acceptate. Lucrările vor fi supuse unei evaluări anonime din partea unor specialiști în domeniu, urmând să fie acceptate pentru publicare (cu sau fără modificări) sau respinse.

Propunerile de articole se vor trimite la adresa:

tomasz.klimkowski@amu.edu.pl

 

CALENDARUL REVISTEI:

Primirea propunerilor: 1 septembrie 2022

Confirmarea acceptării propunerilor: 15 septembrie 2022

Trimiterea articolelor: 15 ianuarie 2023

Evaluarea articolelor: 15 aprilie 2023

Trimiterea versiunilor definitive ale articolelor: 15 iunie 2023

Publicarea revistei: decembrie 2023

 

Studia Romanica Posnaniensia este o revistă academică publicată de Institutul de Filologie Romanică din cadrul Universității „Adam Mickiewicz” din Poznań din anul 1971, actualmente cu 4 numere pe an, atât în variantă printată, cât și în una electronică în Open Access. Oferă un spațiu relevant publicării unor lucrări care se încadrează în studiile de lingvistică, literatură, traductologie și didactică ale limbilor romanice. Este o publicație indexată în INDEX COPERNICUS INTERNATIONAL - IC JOURNALS MASTER LIST (ICV 2019: 120,70) ; EBSCO PUBLISHING; SCOPUS; ERIH - (2007-2014); ERIH PLUS 2015; CSA LINGUISTICS AND LANGUAGE BEHAVIOR ABSTRACTS; CEJSH; PKP Index; Primo; WorldCat; Cabell's; Google Scholar; DOAJ, precum și pe lista ministerială poloneză a revistelor academice (100 de puncte). Numerele publicate din anul 2000 până în prezent se pot consulta la linkul următor:

http://pressto.amu.edu.pl/index.php/srp/issue/archive

ISSN: 0137-2475 e-ISSN: 2084-4158